Sincronizare

...este poate una dintre cele mai importante lucruri in relatiile intre oameni. :)

Este atat de trist ca daca ea nu exista, exista o probabilitate imensa ca relatia sa se duca de rapa, chiar daca sentimentele ce i-au dat nastere erau puternice. Orice relatie evolueaza in timp, iar persoanele implicate trebuie sa evolueza in aceeasi directie, poate cu aceeasi viteza, altfel se vor naste conflicte direct proportionale cu sentimentele implicate.

Este asemanator situatiei cand dragostea dintre iubiti se transforma in iubire in momente diferite. Cand unul mai e indragostit, insa celalaltsimte deja/numai iubirea.

Insa ce este mai trist decat sa ai riscul pierderii unei prietenii speciale din cauza ca pentru una dintre persoane sentimentul a evoluat in alta directie decat pentru cealalta? Unul cere mai mult decat cealalta poate oferi, iar din asta se nasc poate reprosuri, o suparare nejustificata pentru cealalta.
Este vorba despre prietenia dintre o fata si un baiat, nesincronizata in sentimente, si totusi o prietenie care a devenit de neinlocuit si care lipseste cand totul devine acrisor din cauza neimplinirii dorintei ambilor.

Pana la urma, in ambele cazuri, ramane doar speranta ca sentimentele si persoanele sunt destul de puternice sa aseze sentimentele lor pe locul 2 si sa astepte. Timpul rezolva problema de sincronizare, ducand cele 2 sentimente la locul potrivit. :)

Este trist, totusi...

Ma gandeam de ore in sir la intrarea de blog ce o sa o scriu in momentul in care ajung inapoi in camera, in schimb acum cand as avea ocazia sa o scriu, ma simt golita de ganduri si sentimentele ce ma copleseau pe malul lacului, in timpul si dupa apusul soarelui, ascultand muzica live country langa un mic foc. Simteam o frumusete de nedescris prin toate mijloacele perceptive, una atat de mare ca ma facea fericita si melancolica in acelasi timp, incat greu imi puteam opri lacrimile ce se pregateau sa imi scape din coltul ochilor. Gandeam in versuri atunci, in schimb acum tot la ce ma pot gandi este patul proaspat facut langa mine si ca ar fi bine sa dorm.

Asta ma duce cu gandul la efemeritatea tuturor sentimentelor, lucru trist, caci te face sa realizezi cat de instabil este sufletul uman. Orice sentiment puternic se poate pierde intr-o clipa, ceea ce te facea puternic si convins dispare, lasandu-te obosit de voianta de a face bine si de a te dedica unei cauze.

Tot la ce ma pot gandi este ca sunt obosita si ca vreau sa adorm.
Noapte Buna!