Ma gandeam de ore in sir la intrarea de blog ce o sa o scriu in momentul in care ajung inapoi in camera, in schimb acum cand as avea ocazia sa o scriu, ma simt golita de ganduri si sentimentele ce ma copleseau pe malul lacului, in timpul si dupa apusul soarelui, ascultand muzica live country langa un mic foc. Simteam o frumusete de nedescris prin toate mijloacele perceptive, una atat de mare ca ma facea fericita si melancolica in acelasi timp, incat greu imi puteam opri lacrimile ce se pregateau sa imi scape din coltul ochilor. Gandeam in versuri atunci, in schimb acum tot la ce ma pot gandi este patul proaspat facut langa mine si ca ar fi bine sa dorm.
Asta ma duce cu gandul la efemeritatea tuturor sentimentelor, lucru trist, caci te face sa realizezi cat de instabil este sufletul uman. Orice sentiment puternic se poate pierde intr-o clipa, ceea ce te facea puternic si convins dispare, lasandu-te obosit de voianta de a face bine si de a te dedica unei cauze.
Tot la ce ma pot gandi este ca sunt obosita si ca vreau sa adorm.
Noapte Buna!
sufletul uman este un mister... dar nu imposibil de cunoscut...noapte buna :*
RăspundețiȘtergere... ideea e ca sentimentele frumoase sunt de un dulce coplesitor. iar atunci cand nu le mai simti sufletul tau tanjeste dupa ele.
RăspundețiȘtergerecred ca orice lucru e sec, golit, firav, efemer atunci cand nu exista dragoste
si acest lucru ar trebui sa se traduca asa: hai sa fac in asa fel incat sa traiesc iar clipe minunate casi odinioara. cum? avand vointa si crezand in Dumnezeu
RăspundețiȘtergereeu as zice ca clipele la fel le poti trai hranind sentimentul prin acelasi procedeu prin care ai facut sa le simti prima data. :P
RăspundețiȘtergereasta nu depinde numai de tine, ci deseori si de factori externi (natura, companie daca exista).
sufletul cred ca e un nesatul caruia ii trebe mereu si mereu mancare:P