... ii inalta pe unii intr-o noua dimensiune, a creatiei si frumusetii.
... pe altii in alunga intr-o groapa imensa si intunecata a hidoasei disperari.
Tema de astazi este analiza, de ce depinde reactia oamenilor la singuratate :)
vineri, 11 martie 2011
miercuri, 8 decembrie 2010
Gand obosit
Se pare ca, intr-adevar pentru a pastra o prietenie este nevoie ca la un moment dat sa inchizi ambii ochi, ajungand pana la o orbire voluntara.
Faptul de a renunta la lumina zilei poate parea ca un sacrificiu PENTRU a salva o relatie.
In schimb, eu ma intreb, care este limita de la care deja aceasta "lasare" este tocmai un process de "dezvoltare" a ignorantei si a slabiciunii? Este oare un produs al lasitatii sau lenei de a construi o noua relatie?Pana la urma, din intreaga idee a ta despre cum ar trebui sa fie ceva raman doar proprietati mediocre.
Ce mai este de valoare in viata, daca toate actiunile nostre sunt imbrobodite de minciuna?
Faptul de a renunta la lumina zilei poate parea ca un sacrificiu PENTRU a salva o relatie.
In schimb, eu ma intreb, care este limita de la care deja aceasta "lasare" este tocmai un process de "dezvoltare" a ignorantei si a slabiciunii? Este oare un produs al lasitatii sau lenei de a construi o noua relatie?Pana la urma, din intreaga idee a ta despre cum ar trebui sa fie ceva raman doar proprietati mediocre.
Ce mai este de valoare in viata, daca toate actiunile nostre sunt imbrobodite de minciuna?
duminică, 17 octombrie 2010
Sincronizare
...este poate una dintre cele mai importante lucruri in relatiile intre oameni. :)
Este atat de trist ca daca ea nu exista, exista o probabilitate imensa ca relatia sa se duca de rapa, chiar daca sentimentele ce i-au dat nastere erau puternice. Orice relatie evolueaza in timp, iar persoanele implicate trebuie sa evolueza in aceeasi directie, poate cu aceeasi viteza, altfel se vor naste conflicte direct proportionale cu sentimentele implicate.
Este asemanator situatiei cand dragostea dintre iubiti se transforma in iubire in momente diferite. Cand unul mai e indragostit, insa celalaltsimte deja/numai iubirea.
Insa ce este mai trist decat sa ai riscul pierderii unei prietenii speciale din cauza ca pentru una dintre persoane sentimentul a evoluat in alta directie decat pentru cealalta? Unul cere mai mult decat cealalta poate oferi, iar din asta se nasc poate reprosuri, o suparare nejustificata pentru cealalta.
Este vorba despre prietenia dintre o fata si un baiat, nesincronizata in sentimente, si totusi o prietenie care a devenit de neinlocuit si care lipseste cand totul devine acrisor din cauza neimplinirii dorintei ambilor.
Pana la urma, in ambele cazuri, ramane doar speranta ca sentimentele si persoanele sunt destul de puternice sa aseze sentimentele lor pe locul 2 si sa astepte. Timpul rezolva problema de sincronizare, ducand cele 2 sentimente la locul potrivit. :)
Este trist, totusi...
Este atat de trist ca daca ea nu exista, exista o probabilitate imensa ca relatia sa se duca de rapa, chiar daca sentimentele ce i-au dat nastere erau puternice. Orice relatie evolueaza in timp, iar persoanele implicate trebuie sa evolueza in aceeasi directie, poate cu aceeasi viteza, altfel se vor naste conflicte direct proportionale cu sentimentele implicate.
Este asemanator situatiei cand dragostea dintre iubiti se transforma in iubire in momente diferite. Cand unul mai e indragostit, insa celalaltsimte deja/numai iubirea.
Insa ce este mai trist decat sa ai riscul pierderii unei prietenii speciale din cauza ca pentru una dintre persoane sentimentul a evoluat in alta directie decat pentru cealalta? Unul cere mai mult decat cealalta poate oferi, iar din asta se nasc poate reprosuri, o suparare nejustificata pentru cealalta.
Este vorba despre prietenia dintre o fata si un baiat, nesincronizata in sentimente, si totusi o prietenie care a devenit de neinlocuit si care lipseste cand totul devine acrisor din cauza neimplinirii dorintei ambilor.
Pana la urma, in ambele cazuri, ramane doar speranta ca sentimentele si persoanele sunt destul de puternice sa aseze sentimentele lor pe locul 2 si sa astepte. Timpul rezolva problema de sincronizare, ducand cele 2 sentimente la locul potrivit. :)
Este trist, totusi...
sâmbătă, 9 octombrie 2010
Ma gandeam de ore in sir la intrarea de blog ce o sa o scriu in momentul in care ajung inapoi in camera, in schimb acum cand as avea ocazia sa o scriu, ma simt golita de ganduri si sentimentele ce ma copleseau pe malul lacului, in timpul si dupa apusul soarelui, ascultand muzica live country langa un mic foc. Simteam o frumusete de nedescris prin toate mijloacele perceptive, una atat de mare ca ma facea fericita si melancolica in acelasi timp, incat greu imi puteam opri lacrimile ce se pregateau sa imi scape din coltul ochilor. Gandeam in versuri atunci, in schimb acum tot la ce ma pot gandi este patul proaspat facut langa mine si ca ar fi bine sa dorm.
Asta ma duce cu gandul la efemeritatea tuturor sentimentelor, lucru trist, caci te face sa realizezi cat de instabil este sufletul uman. Orice sentiment puternic se poate pierde intr-o clipa, ceea ce te facea puternic si convins dispare, lasandu-te obosit de voianta de a face bine si de a te dedica unei cauze.
Tot la ce ma pot gandi este ca sunt obosita si ca vreau sa adorm.
Noapte Buna!
Asta ma duce cu gandul la efemeritatea tuturor sentimentelor, lucru trist, caci te face sa realizezi cat de instabil este sufletul uman. Orice sentiment puternic se poate pierde intr-o clipa, ceea ce te facea puternic si convins dispare, lasandu-te obosit de voianta de a face bine si de a te dedica unei cauze.
Tot la ce ma pot gandi este ca sunt obosita si ca vreau sa adorm.
Noapte Buna!
joi, 23 septembrie 2010
Second thoughts
Probably, the secret of happyness lies in your ability to move on. :)
We make decisions evry day of our lives: small decisions, big decisions and life changing decisions. In a crucial moment, maybe we make very quickly a decisions which will affect us for the rest of our lives. We will doubt it for sure many times, because no matter what we choose, we have to leave something good behind. Loosing something makes anyone depressed, it is in our human nature.
What to do? I dont know. Maybe moving on, without thinking of the consequences and without looking back, could be the best solution. I learned it yesterday, when I faced my past again, surprizng myself that I am not unmoved by it, even if the present is so much better. A past that I forgot for many years.
Maybe the secret is trust, belief. Even if our expectations are not met and we long to something left behind, we shall trust that it is just a "bridge" to the very best.
I didnt think I will have second thoughts when leaving Romania. I loved my life in Rosenheim with all my heart. It's just I wonder if it is the right decision, if the criteria accordint to which I chose are steady and strong or they are just like dust in the wind. Are they superficial or are they the best thing in my life?
I suppose, I shall believe that instinctively I chose again what is best (that is how I make all my decisions. in a moment with "a strong mood").
We make decisions evry day of our lives: small decisions, big decisions and life changing decisions. In a crucial moment, maybe we make very quickly a decisions which will affect us for the rest of our lives. We will doubt it for sure many times, because no matter what we choose, we have to leave something good behind. Loosing something makes anyone depressed, it is in our human nature.
What to do? I dont know. Maybe moving on, without thinking of the consequences and without looking back, could be the best solution. I learned it yesterday, when I faced my past again, surprizng myself that I am not unmoved by it, even if the present is so much better. A past that I forgot for many years.
Maybe the secret is trust, belief. Even if our expectations are not met and we long to something left behind, we shall trust that it is just a "bridge" to the very best.
I didnt think I will have second thoughts when leaving Romania. I loved my life in Rosenheim with all my heart. It's just I wonder if it is the right decision, if the criteria accordint to which I chose are steady and strong or they are just like dust in the wind. Are they superficial or are they the best thing in my life?
I suppose, I shall believe that instinctively I chose again what is best (that is how I make all my decisions. in a moment with "a strong mood").
sâmbătă, 18 septembrie 2010
"What if" s :) ...always making life sour
Some days ago I said I was so happy, that there is nothing in the world I could wish for and that I had everything. It was true. I couldn think of anything that I was missing in my life then.
There was enough one simple memory to turn all this upside down. I mean, there is only one thing that always turned me down, like an unfulfilled love, that sometimes you forget about, but it is there in your heart all the time, and every moment you remember it, youre filled with nostalgy and sadness.
During my life, I had several ideas, more like obsessions, that faded away and turned back to me. My love for theatre was one of them. The greatest one. It began when I was on the 6th grade, calmed down shortly after that, revived when I finished secondary school, in a new and more powerful form. A great obsession that determined everything I have done for four years. When I began my "dark period" in Politehnica University, I intentionally tried to forget about it, my last contact with theater being unpleasant and "a loose"...couldnt really do it 100%.
And now...that I finished my bachelors in electrical engeneering (which at the beginning I saw as a piece of art that I have to play for 4 years), maybe admitted for Masters in Germany, maybe with a relatively good job...I am hauned again by the thoght, what if I would have been stronger back then and I would have studied dramatic art. Would i have been a good actress somewhere, and not an "below avarage" engineer? (the word engineer when used with my name makes me laugh :)) ).
I would have traveled the world? Would I have had the one to love or would i have been all alone and sad? (or not sad?)
I am wondering, will I ever be able to become an artist and to practice my art? Am I good as an artist or is just an idea that keeps haunting me?
There was enough one simple memory to turn all this upside down. I mean, there is only one thing that always turned me down, like an unfulfilled love, that sometimes you forget about, but it is there in your heart all the time, and every moment you remember it, youre filled with nostalgy and sadness.
During my life, I had several ideas, more like obsessions, that faded away and turned back to me. My love for theatre was one of them. The greatest one. It began when I was on the 6th grade, calmed down shortly after that, revived when I finished secondary school, in a new and more powerful form. A great obsession that determined everything I have done for four years. When I began my "dark period" in Politehnica University, I intentionally tried to forget about it, my last contact with theater being unpleasant and "a loose"...couldnt really do it 100%.
And now...that I finished my bachelors in electrical engeneering (which at the beginning I saw as a piece of art that I have to play for 4 years), maybe admitted for Masters in Germany, maybe with a relatively good job...I am hauned again by the thoght, what if I would have been stronger back then and I would have studied dramatic art. Would i have been a good actress somewhere, and not an "below avarage" engineer? (the word engineer when used with my name makes me laugh :)) ).
I would have traveled the world? Would I have had the one to love or would i have been all alone and sad? (or not sad?)
I am wondering, will I ever be able to become an artist and to practice my art? Am I good as an artist or is just an idea that keeps haunting me?
luni, 13 septembrie 2010
insomnii
Cum nu pot sa dorm, ceea ce era de asteptat, din cauza examenului de azi pentru care sunt indubitabil nepregatita, ma ducea gandul la de ce nu am putut sa invat cu cateva zile mai devreme mai mult sau de ce nu am putut sa invat in astia patru ani materiile din care voie da examen...de aici gandul a zburat la vina, iar de la vina la poluare...de la poluare la oameni si de la oameni la tufisuri de trandafiri. Ele se leaga intre ele, chiar prin cuvantul "vina".
Cat de frumos e un tufis de trandafiri! :) Daca il iingrijesti in fiecare zi, te porti cu grija cu el, ii arati afectiunea, ea va ramane mereu asa, inflorind an de an, impodobind curtea si ducandu-ti bucurii in inima. In schimb, daca tai florile una cate una de pe el, sau si mai rau, daca esti neglijent, tufisul se va schimba si el. Cu fiecare floare taiata, fiecare rana, el devine din ce in ce mai urat si in final ramai doar cu spinii. Mai ai atunci dreptul sa te plangi ca tot ce primesti de la trandafiri este impunsatura dureroasa de spini?
Oamenii se plang ca e aerul poluat. Ma intreb, oare nu tot ei sunt aia care il poluaza? Se plang de incalzire globala. Cine e de vina? Ei stiu numai sa acuze in stanga si in dreapta, fara sa analizeze daca nu cumva sunt tocmai ei cei care au facut totul.
Cat de frumos e un tufis de trandafiri! :) Daca il iingrijesti in fiecare zi, te porti cu grija cu el, ii arati afectiunea, ea va ramane mereu asa, inflorind an de an, impodobind curtea si ducandu-ti bucurii in inima. In schimb, daca tai florile una cate una de pe el, sau si mai rau, daca esti neglijent, tufisul se va schimba si el. Cu fiecare floare taiata, fiecare rana, el devine din ce in ce mai urat si in final ramai doar cu spinii. Mai ai atunci dreptul sa te plangi ca tot ce primesti de la trandafiri este impunsatura dureroasa de spini?
Oamenii se plang ca e aerul poluat. Ma intreb, oare nu tot ei sunt aia care il poluaza? Se plang de incalzire globala. Cine e de vina? Ei stiu numai sa acuze in stanga si in dreapta, fara sa analizeze daca nu cumva sunt tocmai ei cei care au facut totul.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)